KIWI
(Actinidia)
Formă de creștere: viță
Varietăți de kiwi
- Kiwi cu puf: Actinidia deliciosa
- Kiwi rezistent: Actinidia arguta
- Kiwi foarte rezistent: Actinidia kolomikta
Polenizare: cu excepția câtorva souri, toate plantele kiwi au nevoie de polenizare încrucișată din partea unei plante separate mascul neroditoare.
Perioadă de coacere: toate fructele kiwi se coc vara târziu sau toamna devreme.
Planta kiwi este originară din estul Asiei, dar fructul a fost pentru prima oară exportat în restul lumii de Noua Zeenlandă (soiul cu puf). Kiwi nu e greu de crescut, mai mult sunt plante destul de viguroase, și chiar lăsate neîngrijite pot ajunge la 9 sau mai mulți metri înălțime. Însă dacă nu îi asigurați condițiile potrivite de creștere, nu va fi ușor să îl faceți să rodească.
Unele plante kiwi sunt autofertile și se vor poleniza singure. Altele nu sunt autofertile și vor avea doar flori mascul sau doar flori femelă. Astfel o plantă kiwi femelă trebuie plantată alături de una mascul pentru a produce fruct. Kiwi ‘Jenny’ este cel mai cunoscut soi autofertil. Așa numitele soiuri rezistente sunt puțin mai diferite decât soiurile obișnuite.
Kiwi cu puf (Actinidia deliciosa). A. deliciosa a devenit fructul care îl găsim în comerț, în principal datorită fructelor mai mari care se pot păstra mai bine. Acestea au nevoie de o perioadă lungă de creștere – de la 200 la 225 zile – pentru a putea duce fructul la coacere. Fructele coapte vor fi de mărimea unui ou de găină, și vor avea o concentrație de vitamina C de două ori mai mare decât portocalele.
Kiwi rezistent (Actinidia arguta). Acest soi de kiwi va crește foarte rapid, întinzându-și vițele și până la 30 m în copacii din Japonia, Corea, nordul Chinei sau Siberia. În cultură, această energie va fi suprimată și redirecționată. Însă chiar dacă este o plantă mai rezistentă, acest soi de kiwi are un aspect mai delicat decât actinidia deliciosa. Rezistă până la aproximativ – 30°C și necesită doar în jur de 150 zile fără îngheț pentru a duce fructele la coacere. Fructul este mai mic și poate fi mâncat întreg cu coajă cu tot la fel ca strugurii. Chiar dacă varietățile rezistente la îngheț au fost crescute ca plante ornamentale încă de la începutul secolului 20, doar la sfârșitul secolului au început să fie cultivate pentru fruct. Fructele au fost trecute cu vederea pentru că erau mai mici (de mărimea strugurilor) și aveau coajă verde fină care îi ascundea printre fruzne. Gustul însă este mult mai aromat și mai dulce decât la fructul cu puf. De asemenea fructele sunt dispuse sub formă de ciorchine.
Kiwi foarte rezistent (Actinidia kolomikta). Plantele kiwi foarte rezistente au frunze roz și argintii. Acestea vor rodi cel mai devreme dintre toate plantele kiwi, câteodată chiar în primul an după plantare. Kiwi auriu are fructele aproape cât cele cu puf, au coaja asemănătoare cu cea a piersicilor și miez verde gălbui, sau câteodată roșiatic. Au un gust foarte dulce, moale și oarecum tropical, asemănător cu cel al pepenelui, mandarinei sau căpșunii. Pot rezista până la – 40°C și necesită doar 130 zile fără îngheț pentru a putea duce fructul la coacere. Spre deosebire de Actinidia arguta, Actinidia kolomikta are fructul și mai mic și uneori fructele vor cădea pe jos. Conține o concentrație foarte mare de vitamina C (o concentrație de o mie miligrame la 100 de grame, pe când portocalele au doar 60). Preferă puțină umbră, mai ales când este tânără.
Cultivarea tuturor plantelor kiwi se va face într-un mod foarte asemănător, prin urmare va fi prezentată sintetizat în cele ce urmează.
Cultivare și îngrijire
Arbustul kiwi are nevoie de o perioadă lungă de dezvoltare (cel puțin 150 de zile calde, fără îngheț), care nu trebuie să se suprapună peste perioadele reci din toamnă sau iarna târzie.
Distanța de plantare
Alocați o suprafață de aproximativ 18 m pătrați per viță. De-a lungul spalierelor, plantați la o distanță de 3 – 5 m.
Când și unde se va planta
Plantarea se va face toamna târziu sau primăvara devreme. Kiwi poate fi plantat și într-un loc cu umbră parțială, dar cel mai bine se dezvoltă într-un loc însorit, în care se poate întinde pe un spalier. Vițele trebuie protejate de vântul puternic, pentru că rafalele puternice pot rupe lăstarii noi apăruți de pe tulpină.
Pământul
Asigurați un pământ bogat în nutrienți cu compost bine fermentat. Solul trebuie să aibă un drenaj bun. Le place un pământ oarecum acid (pH 5-6.5). Frunzele vor arăta lipsa de nitrogen dacă pământul nu este mai acid. Arbustul nu tolerează solurile cu concentrație mare de sare.
Odată ce planta a fost așezată în locul ei final, udați-o bine.
Sprijinirea plantei
Planta kiwi este un arbust cu vițe lungi, viguroase și lemnoase, asemănătoare lianelor. În natură ea crește în copaci. Ea nu își poate sprijini greutatea și se va întinde pe o suprafață de zece metri. Are nevoie de un sprijin puternic cum ar fi un spalier mare, o bară metalică sau un gard peste care să-și întindă vițele lungi.
Puteți confecționa un spalier simplu în formă de T, la care ambele laturi să fie lungi de 2,5 metri, dintre care 60 de cm trebuie să fie în pământ, iar prin laturile de sus sa treceți niște sârme. Sau puteți utiliza o scăriță specială care se găsește și în comerț. Plantele kiwi stau agăţate și pe sârmă, asemenea viţei-de-vie din curtea bunicilor de la ţară.
Irigarea
Plantele kiwi au nevoie de mari cantități de apă în timpul perioadei de creștere dar trebuie să fie într-un pământ cu drenaj bun. Nu au nevoie de multă udare numai dacă treceți printr-o perioadă de secetă. Trebuie udate regulat în timpul căldurilor din vară. Nu lăsa niciodată o plată să treacă prin stressul secetei. Stresul cauzat de secetă se manifestă prin căderea frunzelor, îngălbenirea sau arderea marginilor acestora, iar în cazuri extreme se ajunge la căderea tuturor frunzelor și apariția unor lăstari tineri. Mai multe plante mor datorită problemelor legate de apă decât din oricare alt motiv.
Fertilizarea
Kiwi trebuie tratat cu substanțe fertilizatoare, mai ales cu nitrogen, element de care are nevoie din plin, mai ales în prima jumătate a sezonului de creștere. Adaosul de nitrogen la sfârșitul perioadei va duce la apariția unor fructe mai mari, dar acestea nu vor rezista la depozitare.
În solurile alcaline, trebuie turnat în jurul tulpinii un fertilizator pentru arbuști fructiferi, dupa care pământul se va uda bine – această operație trebuie efectuată la începutul lunii martie.
În aprilie trebuie pus un compost bine fermentat (bălegar) în jurul plantei dar stratul nu trebuie să intre în contact direct cu tulpina, pentru că aceasta poate putrezi.
Urmează apoi tratamente suplimentare o dată pe lună, în perioada de înflorire, de la începutul verii și până în perioada de rodire din Septembrie. Se pot folosi substanțe care conțin și alte elemente nutritive și minerale necesare plantelor.
Tăierea și conducerea plantei kiwi
Kiwi este ușor de crescut – a face să rodească e problema. Ei vor crește foarte mari lăsați neîngrijiți dar pot fi controlați prin tăiere – aceasta va mări rodirea. E foarte ușor însă să tai toate coardele roditoare, așa că trebuie să aveți grijă.
La sfârșitul primului sezon:
Dezvoltă o tulpină permanentă. Dacă plantele nu au crescut suficient de mult, taie-le jos până la 4 sau 5 muguri vizibili și încearcă din nou.
La sfârșitul sezonului al doilea:
Dezvoltă cordoanele principale permanente. Nu lăsați coardoanele să se încolăcească în jurul sârmei din mijloc pentru sprijin. Leagați-le la fiecare 50-60 cm. Dacă se încolăcesc în jurul sârmei, s-ar putea să se constrângă în anii care vin.
La sfârșitul sezonului al treilea:
Dezvoltă coarde roditoare. Coardele ar trebui să se formeze pe părțile opuse ale cordoanelor, la intervale de 20-25 cm. Dacă le lăsați mai apropiate veți avea vițe încâlcite. Coardele sunt ținute 2-3 ani, apoi sunt tăiate pentru a face loc altora noi.
Fructul crește pe coarde care au cel puțin un an, care au părți internodale scurte (distanța dintre 2 frunze), care au muguri dezvoltați și care sunt expuse la soare.
La sfârșitul sezonului al patrulea:
Structura de bază a plantei este completă. Cantitatea fructele scade în fiecare an – cu cât e mai bătrână coarda, cu atât mai puțin rod va face. Așa că ar trebui să tai coardele care au 3 ani, până la cordon pentru a mențina planta tânără. Mențineți câteva coarde sănătoase, coarde de un an sau doi și vei avea roade bune.
La sfârșitul sezonului al cincilea:
Tăieri de menținere. Din acest moment, după ce planta a rodit, tăiați coardele vechi ce își încheie ciclul de viață. Lăsați coarde noi să se dezvolte din cordon la baza coardelor vechi și dirijați noile coarde.
Tăierile din iarnă
Tăierile din iarnă se fac în ultima săptămână din ianuarie sau prima săptămână din Februarie. Scopul va fi să lăsați un număr optim de coarde de 1 an, distribuite în mod egal pe plantă. Fiecare viță va trebuie restricționată la spațiul ei alocat, altfel se va învârti în jurul vecinilor ei și vei avea o junglă legendară.
Tăierile de corecție din vară
Tăierile din vară sunt esențiale pentru a menține un aspect ordonat, spațiu și accesul luminii la coardele roditoare. Va trebui să tăiați de mai multe ori în perioada de creștere. Începe în aprilie și mai, când coardele neroditoare, care nu sunt necesare pentru sezonul următor, pot fi înlăturate. Mlădițele care cresc drept în sus pot fi tăiate la 2 sau 3 muguri. Aceasta va menține un punct de creștere pentru mai multe coarde roditoare care trebuie să le înlocuiască pe cele tăiate sau unde creșterea rapidă poate lua naștere. Orice mlădițe care se încolăcesc sau se încâlcesc vor trebui scurtate.
În timpul lunilor iunie și iulie, va apărea creșterea rapidă așa că tăierea este esențială pentru a menține un aspect ordonat. Coardele care vreți să le țineți pentru sezonul următor trebuie selectate și lăsate și creșterea excesivă pe o coardă dincolo de fruct poate fi scurtată la o lungime ușor de mânuit. Lungimea ușor de mânuit este determinată de competiția pentru spațiu de la coardele din jur. Înlăturați mlădițele care se încolăcesc și restrângeți planta la spațiul alocat.
În august s-ar putea să mai trebuiască efectuate tăieri pentru a preveni încâlciri și pentru a menține lumina soarelui la coardele roditoare.
Rodirea și recoltarea
Fructul începe să apară ca și niște boabe verzi care cresc cât o prună mare. Rapiditatea cu care se coace kiwi depinde de soiul cultivat și de condițiile climaterice. Ele își schimbă culoarea de la verde la maro odată ce s-au copt. Când ajung la această culoare le puteți culege. Pentru cei care cresc kiwi în grădina proprie, cel mai bine este să așteptați până la 1-15 noiembrie, dată până la care semințele din interior sunt deja negre.
Fructele sunt de obicei tari și durează câteva săptămâni până se înmoaie pentru a putea fi servite. Dacă le culegeți prea repede ele se vor acri și nu vor avea nici o dulceață, iar dacă le lăsați prea mult fără să le culegeți veți avea niște fructe mult prea moi.
Odata cules, fructul trebuie așezat într-o pungă de plastic și apoi depozitat în frigider. Vor rezista în frigider câteva luni în sertarul pentru fructe. Când e nevoie, kiwi poate fi scos din frigider și lăsat să se mai coacă, în aer liber. În condiții bune, fructele se pot păstra și câteva luni.
Iernarea
Toate plantele kiwi tinere au nevoie de o perioada de adaptare la frigul primelor iernii. În primii trei ani în pământ, tulpina ar trebui acoperită pe timpul iernii cu coceni de porumb, saci de cânepă, izolație pentru conducte, etc. Ele trebuie aclimatizate ușor cu temperaturile scăzute, pentru că orice scădere bruscă poate duce la crăparea trunchiului și astfel la îmbolnăvirea vițelor. Înghețurile care pot interveni iarna târziu omoară mugurii lipsiți de apărare, lucru care limitează recolta de fructe.
Unii oameni restricționează kiwi într-un ghiveci și îi aduc în interior iarna. Dar acest lucru nu este necesar pentru că soiurile prezentate sunt foarte rezistente și pot suporta o iarnă în Romania. Deasemenea se poate prelungi dezvoltarea plantei acoperind-o iarna, determinând-o astfel să rodească mai mult anul următor. În majoritatea cazurilor soiurile autofertile sunt cele mai potrivite pentru zona noastră.
Înmulțire
Kiwi se poate crește din semințe, dar nu soiul ‘Jenny’.
Semințele din fructele cumpărate de la magazin pot fi plantate în noiembrie și vor germina până în primăvară.Trebuie folosit un amestec de pământ fin, nisipos, care trebuie menținut umed, dar nu îmbibat cu apă. Semințele germinează în 4-5 săptămâni. Plantele obținute astfel vor trebui altoite pentru a produce arbusti viguroși. Majoritatea plantelor care vor ieși vor fi plante bărbătești, și va trebui să așteptați ca să le puteți deosebi. Aveți nevoie doar de o plantă bărbătească și o plantă femelă. Ar trebui plantate la 5 metrii depărtare. Va trebui să le ajutați la polenizare, luând polenul și suflând peste florile femele.
Kiwi cumparați din sere sunt, de obicei, deja altoiți sau obținuți din butași.
Plantele de kiwi obținute din butași sunt de obicei mai rezistente la frig; dacă se usucă până la nivelul solului, un kiwi obținut din butaș va da lăstari noi la primăvară, lăstari care vor avea aceleași caracteristici ca planta inițială.
Boli și dăunători
Kiwi nu are prea multe probleme din acest punct de vedere, probabil și datorită faptului că dăunătorilor nu prea le plac frunzele, scoarța și rădăcina arbustului. Un lucru ciudat este că scoarța are o aromă mentolată și pisilor le place să o roadă; când arbustul e mic, acest lucru poate fi o problemă, mai ales că astfel se pot pierde lăstarii noi din primăvară. Melcii pot ataca ramurile tinere. Alti dăunători mai sunt cârtițele, puricii plantelor, precum și nematodele, care reduc vigoarea arbustului.
Kiwi în România
Culturilor de kiwi le merge foarte bine în zonele în care sunt plantaţi caişi şi piersici.
La institutul agronomic București întâlnim kiwi afară, dar soiurile lor au nevoie de plante de sex diferit.
Primul experiment de la Mehedinți
Prin anii ‘80, la pauză, între un arat şi un rânit la vaci, ţăranii din Mehedinţi obişnuiau să mănânce câte un fruct de kiwi cules din propria grădină. Mulţi dintre ei creşteau arbuşti de kiwi, luaţi de la Staţiunea Pomicolă Zonală, cea care încerca să aclimatizeze un soi şi la noi. Unii români poposeau prin zonă special să vadă minunea. Asemenea fructe, originare din China, se mai găseau doar prin locuri pe care ei le văzuseră numai prin atlasul geografic: Grecia, Spania, Australia şi Chile, Noua Zeelandă, SUA, Italia, Japonia sau Franţa. Arbuştii de kiwi au fost aur curat pentru solurile nisipoase ale Mehedinţiului – nu numai că le-au fixat foarte bine, dar le-au şi îngrăşat. Plus că soiul s-a aclimatizat neaşteptat de bine. Şi oricum, pe pământurile alea culturile tradiţionale nu prea mergeau. Dar toate astea n-au durat prea mult, a venit Revoluţia şi s-a ales praful de plantaţiile de kiwi.
Plantația de la Ostrov
În localitatea Ostrov din Constanţa, plata kiwi, a făcut furori. Cu 15 ani în urmă, o echipă de profesori vizionari de la Facultatea de Horticultură din cadrul USAMV Bucureşti, a adus de pe ţinuturile italiene primii butaşi de kiwi spre a-i aclimatiza şi dezvolta într-o plantaţie fascinantă din Dobrogea, perimetru agricol pe care ei îl imaginau a fi una dintre cele mai roditoare grădini ale Europei.
Câmpul experimental ales de ei este localizat în zona fostului IAS Ostrov şi măsoară nu mai mult de 2 hectare. Timp de 8 ani, până când IAS-ul a fost privatizat, s-au aflat sub supravegherea lor ştiinţifică 6 soiuri de kiwi specia Actinidia Deliciosa şi câteva selecţii din Actinidia Arguta, asupra eficienţei cărora urmau să se pronunţe profesori şi specialişti care au condus procesul de ameliorare şi multiplicare.
În anul de referinţă 2008, concluziile lor sunt următoarele:
– Plantaţiile de kiwi din România reprezintă o şansă economică şi socială încurajatoare.
– Aclimatizarea culturii de kiwi se justifică atât din punct de vedere pedoclimatic, cât şi economic.
– În condiţiile unei ierni extrem de geroase, cea din 1993, butaşii de kiwi ce se aflau în primul an de viaţă în plantaţie au supravieţuit în proporţie de 80%, procent ce creează certitudinea că o plantaţie viguroasă va suferi pierderi mult mai mici.
Producţia realizată în cazul unor soiuri ar putea să atingă nivelul celor mediteraneene, cu condiţia ca sistemul de irigare, existent în plantaţia de la Ostrov, să fie folosit. Cultivatorii au reuşit să scoată la hectar şi 2.000 de tone de kiwi.
În pofida acestor realizări cel puţin încurajatoare, câmpul experimental de la Ostrov este pe cale de a se închide. Actualul patron-concesionar pare a fi nemulţumit de realizările productive şi declară că va desfiinţa plantaţia. Se pare că la originea intenţiilor nesăbuite ale acestuia se află, în fapt, motive concurenţiale. Domnul patron funciar este în acelaşi timp un mare jucător pe piaţa importurilor de fructe exotice şi ar avea temerea că dezvoltarea acestei industrii în România i-ar încurca afacerile.
Varietăți de kiwi
KIWI – Actinidia Deliciosa Jenny
Cu acest soi autofertil „Jenny” poți crește acest fruct în grădina ta pentru că nu este nevoie de plante de sex diferit pentru a se produce fructe. Produce o recoltă mare în Septembrie-Octombrie. Înflorește din mai până în Iunie. Ei pot fi crescuți afară pe un șpalier, pe un perete orientat spre sud. Au coarde viguroase, ca de liane. Kiwi crește similar cu vița de vie, dar mult mai repede. Rezistă până la -24 grade Celsius. (USDA Europa zona 6) Asta înseamnă că acest fel de kiwi poate fi cultivat chiar și în zonele de deal ale Romaniei. Primul rod poate avea loc la 3-5 ani.
Soiul Jenny este singurul soi pur autofertil, așa că probleme cu polenizarea nu vor fi. Este mai rezistent la îngheț decât celelalte varietăți și rodește și în zone temperate.
Frunzele
Frunzele mari, de culoare verde închis, au forma ovala înspre rotunda, cu 17-25 cm diametru. Frunzele și lăstarii tineri sunt acoperiți cu peri roșiatici, pe când frunzele mature au peri de culoare verde închis pe partea superioară și albi, cu vene albicioase pe partea inferioară.
Florile
Sunt mari, au 2,5-5 cm diametru, culoare albă spre crem și oarecum parfumate; apar câte una sau câte trei, pe vițe, la axilele frunzelor. Perioada de înflorire se întinde pe mai multe săptămâni, din mai până în iunie, în funcție de condițiile climaterice.
Fructul
Este oval, ovoid sau oblong, lung de 5-7cm, cu pielita maronie. Fructul soiului Jenny este puțin mai mic comparat cu cel din comerț (aproximativ 5-7cm), dar nici nu este așa de păros ca cel din comerț. Pulpa fructului este fermă, tare până când e complet copt și are o culoare verde deschisă, străluctitoare, uneori gălbuie sau maronie. Mijlocul fructului este succulent, cu linii demarcatoare între care se află semințe mici, de culoare purpuriu închis sau aproape negre. Aroma fructului este dulce acrișoară înspre acidă.
Origine
Kiwi este originar din valea râului Yangtze, din nordul Chinei și din provincia Zhejiang, pe coasta estică a Chinei.
Soiurile care nu sunt autofertile
Pot fi probleme cu soiurile care au nevoie de plante de sex diferit. Planta bărbătească în special, nu prea crește viguros. Aceasta lăsa planta femelă cu o creștere abundentă dar fără fruct. Deasemenea varietățile mai vechi au nevoie de foarte mult soare pentru a rodi, care le-a restricționat popularitatea în Europa.
Cum s-a ajuns la un soi autofertil
Venhorst Kiwi Cultures din Olanda este specializat în cultivarea plantelor kiwi de 25 de ani. În 1984. după multe teste și experimente au început pe o scară mai mare cultivarea plantelor kiwi. La început se cultivau soiurile “Hayward”(femelă)și “Atlas”(mascul) în ghivece cu diametru de 12cm. Pentru o recunoaștere mai bună plantele femele și mascule erau cultivate în ghivece de culori diferite.
Dar apoi în anul 1986, s-a făcut o descoperire neobișnuită. O plantă din “Haywards” avea diferențe clare în comparație cu celelalte plante. Datorită acestui lucru planta a fost dusă într-un laborator pentru teste și a fost înmulțită prin propagarea țesutului (plant tissue culture).Apoi a fost plantată în diferite locații. După 3 ani suspiciunea senzațională a cultivatorilor a fost confirmată. Acest kiwi a fost o plantă autofertilă. În floare erau componente femele și componente mascule. Plantele au fost din al treilea an pline cu fructe. Fructele au fost mai puțin mai mici decât soiul Hayward, dar numărul de fructe pe plantă a fost enorm. Senzația biologică a fost perfectă și Actinidia deliciosa “Jenny” s-a născut. Această plantă autofertilă a fost numită Jenny, după cea mai mică fiică a cultivatorilor.
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Issai’
Soiul ‘Issai’ are fructul foarte bun, aromat, gustos și foarte sănătos. Planta are un aspect deosebit. randament bun la producţie, leagă unele fructe fără polenizare, dar leagă o recoltă mai mare cu polenizare, de multe ori rodeşte după primul an, mai puţin rezistent decât celelalte soiuri de Actinidia Arguta, rezistă doar până la -25 grade Celsius, infloreste din mai până în iunie, având flori albe parfumate, iar coacerea fructului are loc mai târziu, odată cu soiul “Ananasnaya”. Cumpără acest kiwi.
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Ken’s Red’
Soiul ‘Ken’s Red’ (‘Red Princess’) este o plantă foarte viguroasă, cu coajă fină, fructul devine roşu la coacere. Soiul ‘Ken’s Red’ este un soi cu fructe mari şi zemoase, evidenţiindu-se clar de celelalte soiuri kiwi mini. Soiul acesta a fost dezvoltat în Noua Zeelandă. Este o varietate care trebuie crescută în soare –cu cât planta are mai mult soare cu atât mai roşii vor fi fructele Şi coaja şi miezul sunt roşii. Rezistă până la temperaturi de -25 grade Celsius.Fructele sunt destul de mari şi aproape cilindrice. Un alt beneficiu la această varietate este că după ce sunt culese fructele contiuă să rămână ferme şi nu se strivesc aşa de uşor, făcându-le perfecte pentru cei ce vor să le vândă. Fructele sunt gata pentru a fi recoltate de la sfârşitul lui septembrie- mijlocul lui octombrie. Are nevoie de o plantă bărbătească precum Nostino sau Weiki pentru a o poleniza şi astfel produce fructe. Cumpără acest kiwi.
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Nostino’
Soiul ‘Nostino’ este un polenizator excelent pentru plantele femele din specia Actinidia arguta, un beneficiu în plus fiind faptul că este și foarte ornamental de el însuși. Rezistă la temperaturi de până la -25 grade Celsius. Acest soi nu produce fruct fiind o plantă bărbătească dar este esențial pentru polenizarea plantelor femele ca și ‘Jumbo’, ‘Geneva’, ‘Ken’s Red’, ‘Ananasnaya’, ‘Rogow’. Este nevoie de o singură plantă bărbătească ‘Nostino’ pentru fiecare șapte plante femele. Cumpără acest kiwi.
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Geneva’+’Weiki’
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Geneva’+’Weiki’
Soiul ‘Geneva’ are un fruct relativ mare, randament bun la producţie, un gust foarte bun, un aspect deosebit; coacerea fructului are loc devreme, cu trei săptămâni înaintea soiului “Ananasnaya”. Rezistă până la -28 grade Celsius. Cumpără acest kiwi.
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Ananasnaya’+’Weiki’
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Ananasnaya’+’Weiki’
Soiul “Ananasnaya” de la crescătorul de plante rus I.V. Michurin, are un fruct mare şi ferm, randament foarte bun la producţie, un gust foarte bun, un aspect deosebit; coacerea fructului are loc târziu (15-30 Septembrie în Rusia, la sfârşitul lui septembrie în New York). Rezistă până la -28 grade Celsius. Cumpără acest kiwi.
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Rogow’+‘Weiki’
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Rogow’+‘Weiki’
Soiul polonez ‘Rogow’, provine de la Warsaw University of Life Sciences (SGGW). Produce mini kiwi oval, lung de 3 cm si lat de 2 cm, cu coajă comestibilă. Coacerea fructelor are loc la sfârşitul lui septembrie – octombrie. Rodeşte din al treilea sau al patrulea an după plantare. Rezistă până la -28 grade Celsius. Are nevoie de un loc călduros, cu soare, un sol fertil, bine drenat. Are nevoie de o plantă de parte bărbătească (ex. Weiki) în apropiere pentru a se poleniza şi a lega fructul. Se poate creşte pe o pergolă sau pe un gard. Poate fi condus între doi stâlpi cu sârme. Ideal pentru grădinari, pentru parcele mici şi pentru plantaţii. Cumpără acest kiwi.
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Jumbo’+ ‘Weiki’
Mini kiwi, Actinidia arguta ‘Jumbo’+ ‘Weiki’
Soiul italian ‘Jumbo’ produce cel mai mare fruct dintre Mini Kiwis. După ce înfloreşte în Iunie, formează fructe destul de mari, lunguieţe, de culoare galben-verzui care sunt gata pentru a fi recoltate de la sfârşitul lui septembrie- mijlocul lui octombrie. Coaja fină a fructelor nu trebuie îndepărtată, ea este gustoasă şi dulce. Rezistă până la temperaturi de -25 grade Celsius. Are nevoie de o plantă bărbătească precum Weiki pentru a o poleniza şi astfel produce fructe. Cumpără acest kiwi.
PLANTEMANIA.RO 
Buna sunt interesat sa anfiintez o plantatie de kiwi de cel putin jumatate de hectar si sunt curios de cum se planteaza distanta antre plante si randuri si productia la hectar multumesc
Eu am 4 plante din Italy au iesit bine din iarna dar acum au inceput sa se increteasca frunzele sisa ingalbeneasca un pic .Ce se poate face , cu ce sa le salvam ? Multumesc .