Mărul

Pentru majoritatea oamenilor atunci când se gândesc la fructe, mărul este primul care le vine în minte. Și pe bună dreptate. Acest fruct este foarte cunoscut și poate fi crescut aproape oriunde. Mărul are nevoie de o perioadă mai rece pentru hibernarea anuală, unii meri rezistând chiar și la temperaturi foarte mici. Varietățile diferă de la pomi care nu întrec 1,8 metri la pomi care ajung până la 12 metri înălțime.

Se crede că mărul este originar din Asia Centrală, din munții unde acum se află Kazahstan. De acolo s-au răspândit, existând chiar informații scrise cum romanii au crescut meri, dând naștere la noi soiuri prin altoire. Apoi mărul a fost dus în America de Nord și de Sud și în Australia, unde s-au realizat mai multe încrucișări. Soirurile „Golden Delicious” și „Granny Smith” își au originea în Statele Unite și Australia.

Există literalmente mii de soiuri, și noi soiuri sunt mereu introduse pe piață.

Mărul este totuși unul din cei mai dificili pomi fructiferi de crescut. Tunderea este una mai pretențioasă, și adesea mărul va avea probleme cu dăunătorii. Însă cu puțin efort puteți crește în grădina dvs acest pom și să vă bucurați de roadele lui cel puțin 6 luni pe an.

Alegerea unui pom

Înainte de a cumpăra un măr trebuie să luați patru lucruri în considerare. În primul rând, ce formă de pom doriți? Răspunsul va depinde probabil de spațiul de care dispuneți. Plantarea unui pom de sine stătător semipitic sau pitic și conducerea lui după metoda liderului central, este cea mai întâlnită metodă, dar dacă aveți un spațiu limitat puteți lua în considerare creșterea un măr columnar sau condus pe spalier. Mărimea la care va crește pomul este determinată de al doilea factor: rădăcina. Anumite rădăcini vor produce pomi pitici, iar altele care sunt mai viguroase, se vor dezvolta în niște pomi foarte înalți. Al treilea factor pe care trebuie să-l luați în considerare este soiul sau varietatea pe care doriți să o creșteți, iar al patrulea factor este apariția florilor – care este crucială pentru polenizare.

Merii nu vor fi crescuți niciodată pe propria tulpină, ci vor fi altoiți pe un portaltoi special.

Iată niște criterii pe care să le țineți minte atunci când alegeți un soi de măr:

• Vreți ca merele să fie consumate proaspete sau să fie folosite pentru gătit? Varietățile sunt clasificate în funcție de gust dulce/aciditate, și sunt descrise ca fiind ori de tip desert sau culinare. Există însă și câțiva hibrizi care pot fi folosiți pentru ambele scopuri.
• Vreți să consumați fructele imediat, sau să le stocați pentru iarnă? Merele care sunt gata de cules vara devreme nu se păstrează bine și ar trebui consumate în câteva zile de la culegere. Spre deosebire, merele care se coc mai târziu s-ar putea să aibă nevoie de stocare o perioadă înainte de a fi bune pentru consumat.
• Ce fel de climat aveți în regiunea dvs? Merii nu înfloresc toți în același timp. La varietățile care înfloresc devreme, florile pot apărea la mijlocul primăverii. Așa că daca în regiunea dvs sunt șanse de înghețuri târzii de primăvară, alegeți o varietate care înflorește târziu, sau una rezistentă la îngheț.
• Ce alte varietăți de măr creșteți sau plănuiți să creșteți? Merii nu sunt de obicei autofertili, așa că pentru o polenizare de succes, au nevoie să fie crescuți aproape de pomi compatibili care înfloresc în aceeași perioadă.

Se pot cultiva pomi cu mai multe varietăți, adică un singur pom pe care s-au altoit două, trei sau chiar patru varietăți. Dacă nu aveți destul spațiu, acest lucru va rezolva problema polenizării. Insectele vor transfera polenul de la o varietate la cealaltă, realizând astfel o fertilizare completă eficientă. Este important ca varietățile alese pentru un astfel de pom familie să fie compatibile nu doar în ceea ce privește polenizarea ci să aibă și aceleași cerințe de cultivare mai mult sau mai puțin.

Creșterea mărului

Majoritatea merilor sunt rezistenți, și au o viață lungă. Excepție fac aceia care sunt crescuți pe portaltoi pitic și care sunt foarte sensibili la solul în care cresc. Însă toți merii sunt predispuși la o serie de boli și dăunători și toți au nevoie de tundere regulată, mai ales aceia care sunt crescuți sub formă de cordoane sau pe spalier. Un pom bine îngrijit însă vă va răsplăti cu roade mai bogate și de o calitate mai bună.

Plantarea

Pomii care vin în rădăcină nudă se vor planta toamna sau primăvara când sunt în perioada de hibernare. Plantele care vin în ghiveci se vor planta oricând în timpul anului când condițiile sunt prielnice. Evitați totuși lunile calde și uscate.

Pregătiți locul pentru plantare îndepărtând iarba dacă e cazul. Aceasta, în cazul plantelor tinere, poate să fure din umezeală și nutrienți. Îndepărtați rădăcinile rămase și amestecați în pământ compost bine fermentat și îngrășământ universal. Folosiți un țăruș de suținere pentru pomii care vor crește liberi, și un sistem de sârme pentru creștere sub formă de evantai sau cordoane. După plantare împăștiați un strat de mulci în jurul tulpinii pentru a reține umezeala și a opri creșterea buruienilor. Dacă nu ați achiziționat un pom altoit, acesta va fi primul pas imediat după plantare.

Locul plantării

Indiferent de mărimea sau varietatea mărului pe care îl plantați, cu toții vor crește mai bine în soare. Merii înfloresc destul de devreme primăvara, așa că alegeți un loc care nu e predispus la înghețuri târzii. Locația însorită e mai importantă pentru varietățile de desert, cele culinare tolerând umbra parțială.

Tipul de sol

Majoritatea soiurilor de măr vor tolera orice sol, însă vor prefera un sol ușor acid cu un pH în jur de 6.5. Nu vor suporta să aibă prea multă apă, mai ales în timpul sezonului de creștere. Solul ar trebui să fie de asemenea relativ fertil.

Îngrijirea de rutină

• Udarea: pomii tineri, pe cordon și spaliere vor fi udați regulat primăvara și vara, mai ales în condiții de secetă. Pomii mai maturi nu sunt atât de nevoiași în această privință.
• Hrănirea: pentru a obține un rod cât mai bogat, crescătorii comerciali vor aplica o doză de potasiu, nitrogen, fosfor, magneziu și alte elemente solului. Însă dacă solul nu este foarte sărac, aplicarea unui îngrășământ primăvara devreme, înainte de creștere, va fi suficient.
• Aplicarea de mulci: primăvara după hrănire, înlăturați orice buruieni și împrăștiați un mulci organic în jurul pomilor tineri, a celor crescuți pe spalier sau sistem de sârme, a celor de pe un portaltoi pitic sau în soluri sărace. Aceasta va ajuta la menținerea umezelii și va suprima creșterea buruienilor.
• Protejare împotriva înghețului: chiar dacă merii înfloresc mai târziu decât perii, prunii, cireșii și majoritatea pomilor fructiferi, pot fi totuși vulnerabili la înghețurile târzii de primăvară. Protejarea pomilor maturi poate fi inpractică, dar ce tineri se pot acoperi peste noapte.

Creșterea merilor în ghiveci

Merii pot fi crescuți cu succes în ghivece atâta timp cât alegeți o varietate și un portaltoi potrivit. În același timp va trebui să tundeți merii cu atenție pentru a nu se întinde prea mult. Puteți începe prin achiziționarea unui măr de un an sau doi și plantare lui într-un ghiveci care să-i acomodeze radăcinile și care să permită puțin spațiu extra. Umpleți ghiveciul cu pământ amestecat cu puțin nisip sau pietriș pentru a asigura un drenaj bun. Aplicați un îngrășământ bogat în potasiu primăvara și mențineți pământul bine udat primăvara și vara, iar iarna mai puțin. La fiecare an sau doi schimbați ghiveciul cu unul puțin mai mare, până când ajungeți la mărimea la care vreți să-l păstrați permanent.

Recoltarea și păstrarea merelor

Cum îți poți da seama când un măr e gata să fie cules? Cel mai simplu test e să îl prindeți cu mâna și să îl răsuciți încet. Dacă se desprinde ușor cu codița atașată, atunci e copt. Dacă nu, mai lăsați-l.  Varietățile pentru desert ar trebui să fie gata pentru cules vara târziu, sau chiar la mijlocul verii. Acestea se pot consuma imediat. Merele târzii pot fi stocate până la șase luni de zile. Acestea trebuie culese și mânuite cu atenție pentru a nu se zdrobi. Aceasta va duce la reducerea timpului de păstrare. De asemenea, acestea nu trebuie lăsate prea mult timp pe măr. Merele se vor păsta bine într-un loc întunecos, aerisit și răcoros, dar fără risc de îngheț.

Îngrijire în funcție de anotimp

Mijlocul iernii: dacă este nevoie, stropiți împotriva afidelor, moliilor de iarnă sau altor dăunători.

Tundera de iarnă a unui măr care rodește pe mlădițe de un an

Iarna târziu: tundeți pomii tineri în această perioadă înainte ca perioada de hibernare să se încheie.

Primăvara devreme: se pot planta pomi în rădăcină nudă dacă codițiile permit.

Mijlocul primăverii: majoritatea merilor înfloresc acum sau primăvara târziu. Protejați florile de îngheț dacă e nevoie. Verificați existența unor dăunători și luați măsuri.

Primăvara târziu: dacă polenizarea a avut loc cu succes, acum se vor forma fructele și vor începe să crească. Udați regulat plantele tinere și pomii conduși pe spaliere dacă vremea este secetoasă. Verificați dacă nu există făinare sau rugină pe fructe.

Vara devreme: după căderea fructelor din iunie, răriți din fructele tinere. Tundeți pomii crescuți pe spaliere de acum și până toamna devreme. Verificați existența afidelor și stropiți dacă e nevoie.

Tunderea de iarnă a unui măr care rodește pe mlădițe de doi ani

Mijlocul verii: tundeți pomii crescuți pe spaliere și sub formă de cordoane tăind lateralele și noii lăstari. Culegeți fructele care cad pentru a reduce riscul unor boli pe viitor.

Vara târziu: continuați tunderea. Recoltați merele timpurii. Înlăturați și distrugeți orice fruct afectat de rugină sau putregai cenușiu.

Toamna devreme: recoltați merele de la mijlocul sezonului. Consumați sau stocați în funcție de varietate. Dacă ați împrăștiat un strat de mulci în jurul pomilor, adunați-l. După căderea frunzelor, înlocuiți stratul cu unul nou.

Mijlocul toamnei: recoltați merele târzii și stocați-le pentru iarnă.

Toamna târziu: înlăturați orice fruct putrezit care a mai rămas în copac. Greblați orice frunze bolnave. Verificați fructele stocate de semne de putrezire.

Tunderea

Tunderea de iarnă a unui măr matur cu lider central

Imediat după plantarea unui măr, puteți începe să-i formați un lider central, un lider central modificat,  sau un centru deschis.  Oricare dintre aceste opțiuni sunt potrivite pentru măr, deși unele varietăți au înclinație spre forma unui lider central iar altele pentru lider deschis.

Tunderea unui pom tânăr

Tunderea pomilor tineri se va face cu atenție. Prea multă tundere va stimula o creștere viguroasă și nu rodirea. În schimb pomii pitici au tendința de a fructifica la o vârstă fragedă, în detrimentul creșterii. Puteți preveni oprirea creșterii printr-o tundere mai accentuată care să stimuleze creșterea noilor lăstari sau chiar să răriți din fructele tinere pentru ca pomul să-și poată direcționa energia în creșterea noilor mlădițe.

Tunderea unui pom matur

Tunderea de vară a unui măr matur pe spalier

Odată ce un pom ajunge la maturitate și fructifică regulat, tundeți-l anual pentru a menține o coroană deschisă și pentru a stimula creștere nouă, pentru a înlocui crengile bătrâne care nu mai dau rod. Pomii maturi se vor tunde prin rărirea mlădițelor mai viguroase din partea superioară a pomului. De asemenea scurtați mlădițele slabe care se află de obicei în partea inferioară. Țelul este ca la final pomul să rămână cu mlădițe orizontale în principal și câteva orientate ușor în sus.

În principiu la un pom matur se vor tăia orice mlădițe care cresc pe lângă liderul central, crengile centrale care amenință să le domine și umbrească pe cele inferioare și mlădițele verticale. Tăiați de asemenea crengile care cresc în jos deoarece acestea produc mai puține fructe, sunt mai puțin expuse luminii și de obicei umbresc alte crengi.  Tăiați-le până la nivelul unei laterale care se află în poziție orizontală.

Tunderea pomilor care cresc liber se va face o dată pe an, în perioada de hibernare, iar pomii care cresc sub formă de cordon sau pe spalier vor fi tunși de două ori: o dată iarna și o dată vara.

Trebuie făcută însă o diferență între merii care dau rod pe crengi de 2 ani sau mai mult și cele care dau rod pe mlădițe de 1 an.

Prin tundere se vor înlătura automat și muguri de flori și prin urmare potențiale fructe, dar de obicei nu destule. Dacă nu se controlează acest aspect merii vor da prea multe roade. Fiecare mănunchi de flori conține cinci flori, din care doar una ar trebui lăsată să dezvolte fruct. Și chiar și în acest caz acolo unde mănunchiurile de flori sunt prea aproape unul de altul, ar trebui să se păstreze o distanță de 10 cm. Dacă toată această procedură de rărire a fructelor vi se pare excentrică, țineți minte că pentru a vă bucura de o recoltă bună de mere de calitate, doar 5 la sută din flori trebuie să lege fructe.

Boli și dăunători

Rapănul mărului

Una din cele mai răspândite boli ale mărului este rapănul, o rugină care atacă fructul și frunzele. Frunzele bolnave care rămân peste iarnă pe pământ vor produce spori care vor infecta noua creștere de primăvara. Infecția se va răspândi apoi oridecâte ori predomină vremea caldă și umedă. Primul pas pentru a evita rapănul este plantați o varietate rezistentă. Un al doilea pas este curățarea. Strângeți sau îngropați frunzele infectate de sub stratul de mulci, toamna. De asemenea înlăturați frunzele și fructele infectate

Măr afectat de rapăn

imediat. Rapănul mai poate fi controlat și cu fungicide care conțin sulfur sau cupru la începutul sezonului.

Focul bacterian

Focul bacterian va ataca mărul, lăsând în urmă crengi și frunze ce par a fi fost atinse de foc. Frunzele înnegrite rămân prinse de crengi iar vârfurile noilor mlădițe se vor suci. O metodă de protecție este din nou să plantați varietăți rezistente de măr. De asemenea nu tundeți și nu fertilizați excesiv pentru că o ceștere prea suculentă va fi susceptibilă la focul bacterian. Dacă întâlniți această boală, o puteți controla printr-o tăiere atentă, imediat ce ați depistat simptome pe crengi. Sterilizați foarfecele cu alcool înainte și după fiecare tăiere. Iarna puteți tăia crengile cu semne de infecție cu 10 cm dincolo de locul în care începe aceasta.

Făianarea

Făinarea este un strat alb de praf care învălui frunzele și fructele. Făinarea se poate controla prin tăierea mugurilor care dau semne de infectare, prin plantarea de varietăți rezistente sau prin stropirea cu substanțe speciale.

Larva, gărgărița florilor de măr, viermele mărului

Acești dăunători pot perfora fructul cauzând căderea acestuia. Dacă fructul afectat de dăunători nu cade, este perfect comestibil, fiind afectată doar o parte din el. Puteți lua în considerare câteva măsuri pentru a evita folosirea de insecticide. Larvele preferă să pătrundă în fructe care se ating, așa că puteți rări din fructe pentru a evita răspândirea dăunătorilor. De asemenea se pot folosi curse feromonale pentru eliminarea moliilor mascul care să fertilizeze femelele.