Curmalul Chinezesc

CURMALUL CHINEZESC (Ziziphus jujuba)

1. Descriere generală

Lumina necesară: soare direct

Climat: USDA Hardiness Zone 6-9. Rezistă până la -23 grade Celsius.

Originar din China, este un arbore cu frunze căzătoare,  care creşte până la 5- 10 metrii cu 3-7 metrii într-un ritm rapid. Planta este autofertilă şi majoritatea soiurilor au spini. Fructele foarte dulci sunt de mărimea unor prune mici. Când sunt coapte, coaja lor este netedă şi strălucitoate ca  lemnul de mahon iar pulpa se aseamănă cu pulpa unui măr dulce. Lăsat să se coacă mai mult timp, coaja începe să se încreţească în timp ce fructul pierde apă, şi pulpa se schimbă de la un verde deschis la un bej şi devine spongios, punct în care îşi îndeplineşte numele de „curmal chinezesc”.  Fructele se coc vara târziu sau toamna timpuriu.

Datorită frunzelor sale lucioase, fructului delicios şi adaptabilitatea lui la majoritatea solurilor, acest copac de mărime mijlocie a călătorit demult din ţara lui de origine, China în Europa de Sud şi apoi în secolul 19 în America. Copacul a fost foarte popular în China.

Cu Jujube îţi recuperezi repede investiţia făcută în timp şi bani pentru că produce fructe în acelaşi an în care îl plantezi. O mulţime de flori galbene înfloresc pe ramuri. Înflorirea continuă pe o perioadă lungă, de obicei pe toată perioada de creştere. Chiar şi plantele care au fost afectate de frig de multe ori înfloresc şi rodesc anul următor.

2. Cultura

Cu toate că are nevoie de un sezon destul de lung şi soare din abundenţă şi căldură pentru a coace fructul, jujube va creşte în aproape orice sol, că e umed sau uscat, bătucit sau nu.

În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt zonele cu ierni blânde: toată partea de sud a ţării, dar şi Banatul şi Câmpia de Vest.  Noi lângă Oradea avem o livadă de jujube.

Valorifică foarte bine solurile sărace, uşoare, terenurile sărăturate şi zonele cu secetă pronunţată şi temperaturi excesive în timpul verii care nu sunt pretabile culturii altor specii pomicole.

3. Tăieri

Jujube au nevoie de foarte puţine tăieri. La copacii maturi, poţi tunde înapoi unele ramuri laterale mai vechi pentru a încuraja noi ramuri să crească şi să le  înlocuiască. Fructele nu trebuiesc rărite.

4. Aria de răspândire

Aria de răspândire pe glob este destul de largă. Este originar din Asia Centrală unde se cultivă din cele mai vechi timpurii şi de unde s-a extins în Asia Mică, Nordul Africii, Europa şi America.

Astfel, Pliniu cel Bătrân precizează că un consul al Împăratului Augustus ar fi introdus această specie din Siria în actuala Italie de unde s-a răspândit apoi, în Spania, Franţa şi Nordul Africii. În America primele plante au fost duse din Franţa în a doua jumătate a secolului XIX.

La noi în ţară se vorbeşte de existenţa cu ani în urmă a unui pâlc de pomi pe malul drept al Dunării în localitatea Ostrov, judeţul Constanţa, fără să se cunoască provenienţa lor. Localnicii numesc planta „măslin de Dobrogea” şi în acest moment se cunoaşte existenţa unor pomi care fructifică abundent, fiind perfect adaptaţi condiţiilor locale în care se găsesc. De asemenea, în sudul frontierei, în oraşul Silistra şi împrejurimi au fost identificaţi mai mulţi pomi aflaţi în plină rodire.

La Jurilovca, la Capul Doloşman, lângă ruinele cetăţii Argamum, există o populaţie cu creştere arbustivă care produce fructe mici, asemănătoare cu ale curmalului chinezesc sălbatic. Prezenţa plantelor în acel spaţiu ne-au condus la ipoteza că ar fi fost aduse de către coloniştii greci şi bizantini şi că au rezistat secole în condiţiile Dobrogei.

Cel mai mare producător de curmale chinezeşti Ziziphus jujuba (Ziziphus sativa) este evident, China care cultivă o suprafaţă de peste 1 milion de hectare având o tradiţie de peste 4000 de ani. Urmează apoi Coreea de Sud, Japonia, India, Punjab, Pakistan, Mongolia, ţări ex-sovietice din Asia Centrală, Statele Unite etc.

5. Soiuri

Sortimentul este reprezentat de peste 500 de genotipuri diferite, marea majoritate cultivate în China.

Fructul la soiul Lang este în formă de pară, destul de mare ca şi mărime, are un gust dulce ca şi de caramelă. E bun servit proaspăt dar e şi mai bun uscat. Copacul la maturitate este aproape fără spini.

Trebuie remarcat şi soiul Li Zao (Pear date) ale cărui fructe depăşesc dimensiunile unui ou de găină (30-40 fructe/kg), chiar dacă producţia nu este întotdeauna foarte ridicată.

Un alt soi valoros este Ban Zao remarcabil prin productivitate (40-50 kg/pom) şi prin calităţile deosebite ale fructului. În China se mai înmulţesc soiurile Mei mi, Bu Luo Su, Jian Zao, Ha Ma Zoo, Ling Ling Zao, Jun Zao, You Zao, Ji Shan Yuan Zao şi multe altele.

În Coreea de Sud, o altă ţară cultivatoare, cele mai cunoscute sunt soiurile Geumsung, Keumsung şi Moodeung. În ţările din fosta Uniune Sovietică se întâlnesc soiurile: Akmedi, Azeri, Kitaiskii, Irada, Nasimi, Nikitskii 52, 58, 48, în Italia: Cu fruct rotund, Cu fruct lung, în Franţa, Jaune de Provence, în Statele Unite: Chico, Fitzgerald, Geant, Prine, Rootstock, Silverhill, Thornless.

La Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti există un fond de germoplasmă reprezentat din peste 20 de genotipuri de provenienţă chineză, coreană şi română.

6. Recoltarea fructelor

Recoltarea fructelor se realizează începând din luna septembrie fiind destul de eşalonată pe măsură ce fructele se coc. Pentru că curmalul chinezesc înfloreşte pe o perioadă lungă, deasemenea rodeşte pe o perioadă lungă. Recoltează fructul când culoarea lui este maro sau când încep să se încreţească. Fructele recoltate deasemenea se vor încreţi şi se vor îndulci, cu toate că nu la acelaşi nivel de dulce ca şi cele lăsate pe copac.

7. Păstrarea.

Fructele se pot păstra în stare proaspătă timp de 70 zile la 10°C sau 30 zile la 20°C. Temperaturi de

păstrare mai mici de 2°C sunt dăunătoare. Fructele dezhidratate se păstreză bine timp de un an într-un mediu răcoros şi uscat.

8. Valorificarea fructelor.

Posibilităţile de utilizare a fructelor sunt multiple de la consumul în stare proaspătă sau deshidratată până la prelucrarea acestora sub formă de siropuri, marmelade, dulciuri, făină, cidru, etc.

În medicina populară, fructele sunt neîntrecute în uz extern ca antiinflamatoare şi calmante iar pentru iz intern sunt faimoase pentru efectul emolient şi expectorant.

Valoarea alimentară a fructelor curmalului chinezesc este ridicată mai ales prin conţinutul mare de substanţă uscată solubilă depăşindu-se frecvent valoarea de 30%, în condiţiile în care conţinutul în glucide totale trece de 27%.

Aciditatea fructelor variază între 0,3 şi 1,0%.

Trebuie remarcat conţinutul foarte ridicat al fructelor în acid ascorbic (vitamina C), în funcţie de soi înregistrându-se valori, de 330-880 mg acid ascorbic/100 g. Conţinutul în vitamina P depăşeşte 1.000 mg/100 g. Sunt prezente, de asemenea vitamine din grupul B.

Ridicat este şi conţinutul în microelemente: Fe 0,355%, Ca 0,246%, Mg 0,057%, Zn 5,044 ppm, Mn 3,85 ppm, Cu 2,364 ppm. Fructele conţin până la 500 nmoli/g din substanţa uscată, adenozin 3-5 monofosfat (de 10 ori mai mult decât orice plantă analizată până în prezent) şi în plus, cantităţi mari de acid oleanolic şi ursolic.

Prin valoarea deosebită a fructelor suntem convinşi că această specie va lărgi oferta de produse pomicole şi îşi va găsi rapid consumatorii.

9. Protecţia fitosanitară

Curmalul chinezesc prezintă o rezistenţă biologică destul de mare faţă de boli şi dăunători, necesitând puţine tratamente fitosanitare.

Planta poate fi afectată de cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens), antracnoza (Gloesporium sp.),putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea), rugina (Phakopsora zizyphi-vulgari) ş.a.

Printre dăunătorii cei mai importanţi semnalăm Carpomya vesuviana (Costa) şi C. incompleta (Beck), diptere care depun ponta în luna iulie sub epiderma fructelor. Alţi dăunători: Ceratitis capitata, Cydia molesta, Polycrosis botrana, provoacă daune de mică importanţă.

Protecţia fitosanitară se poate asigura printr-un număr redus de tratamente cu fungicide şi insecticide. La noi în ţară până în prezent nu s-au semnalat probleme fitosanitare deosebite şi nu este nevoie să se aplice tratamente chimice.

10. Înfiinţarea plantaţiei şi tehnologia culturii

Plantaţiile clasice de curmal chinezesc prezentau distanţe mari de 5-7 m între rânduri şi între plante pe rând.

Producţia se obţinea fără lucrări de fertilizare, irigare sau mobilizarea solului.

O practică frecvent folosită în China, constă în realizarea anuală a decorticării inelare a trunchiului, la 10 cm de la porţiunea decorticată în anul precedent. Operaţia se realizează în timpul legării fructelor şi poate fi efectuată şi prin lovirea trunchiului de jur împrejur cu un topor ascuţit. Efectul imediat constă în mărirea substanţială a producţiei.

În prezent se extind plantaţiile de tip intensiv şi superintensiv cu distanţe mici de plantare, ajungându-se până la plantarea în benzi cu rânduri duble, la 4 x 2 x 2 m. După tăierea de proiectare a coroanei la 70 cm înălţime, în anii următori se fac tăieri de transfer ale axului pe câte o ramificaţie laterală, stimulând în acest fel garnisirea laterală cu ramuri de semischelet productive.

Începând cu anul IV de la plantare se realizează decorticarea inelară a axului, tratamente cu GA3 (10 ppm) şi tăieri în verde. Alte forme de coroană folosite în ţările cultivatoare sunt: piramida, fusul şi formele columnare.

11. ALTE INFORMAŢII

Se află în observaţie la ISTIS, patru soiuri pentru a fi incluse în Catalogul oficial al soiurilor plantelor de cultură din România.

Cercetarea la curmalul chinezesc se desfăşoară la USAMV Bucureşti, Facultatea de Horticultură (ameliorare genetică, tehnologie, înmulţire). Mici colecţii de genotipuri de curmal chinezesc se găsesc şi la ICDP Mărăcineni şi USAMV Iaşi, Facultatea de Horticultură.