Dafinul

DAFINUL

Laurus nobilis (dafinul) este originar din Orientul Mijlociu, dar este răspândit în toate zonele mediteraneene înca din antichitate. Este un arbust mereu verde cu frunze usor ondulate pe margini, care se usuca si se folosesc pe post de condiment in diferite retete. Arborele de dafin în zonele calde poate sa creasca foarte inalt până la 18 metrii, dar de cele mai multe ori este cultivat sub forma unui tufis mai putin inalt. Alteori este cultivat in scop ornamental si aranjat ca atare. Dafinul este cultivat ca planta de ghiveci in zonele mai reci. Nu este o planta pretentioasa, el este foarte usor de intretinut. Perioada de crestere intensa a plantei este din primăvara pana in luna august. Tolereaza umbra si totodata suporta excelent soarele. In lipsa totala a soarelui, dafinul nu se mai dezvolta la fel de armonios si stagneaza. Adora temperaturile ridicate ale verii, 27-30 grade Celsius, dafinul fiind un iubitor de caldura. Rezistenta la inghet: pana la -7C.

Familie: Lauraceae

Solul

Prefera solurile nisipoase, dar si fertile, care dreneaza rapid. Substratul poate fi orice pamant de gradina, proaspat si cu o structura buna. Transplantarea se aplica rar, la 4-5 ani, dar in fiecare primavara este bine sa se inlocuiasca pamantul de la suprafata cu altul proaspat.

Perioada de inflorire: inceputul primaverii (martie-mai); Florile apar mai rar, sunt mici si de culoare galben-verzuie.Ele sunt aranjate sub forma de ciorchini. Florile sunt greu de observat, ele produc un fruct de forma unei bobite de culoare mov inchis de aproape 1 cm lungime, cu o singura samanta. Din fruct se extrag uleiuri esentiale si grase folosite in parfumerie. Fructele se culeg cand sunt maturate complet, in octombrie-noiembrie. Ele se usuca in locuri calde sau in cuptor la temperaturi mici. Se conserva in vase de sticla. Lemnul este de culoare alb-roietic, dur, greu.

Tăierea

Dafinul este o planta foarte potrivita pentru taiat si poate fi mentinut usor la forma pe care doriti sa o aiba daca il ingrijiti cum trebuie. Taieturile de mentinere a formei trebuie facute in fiecare primavara sau toamna. Prin taieri coroana plantei poate capata diferite forme (sferica, piramidala, arbustiva etc).

Pe vreme ce creste, taiati toate ramurile din partea de jos, dar pastrati-le pe cele de sus. Cand arbustul ajunge la o inaltime cu aproximativ 20 cm mai mult decat cea pe care o doriti, taiati varful copacului, si lasati pe ramurile existente numai cate 3 frunze. Asta va incuraja dezvoltarea ramurilor mici in varf, ceea ce va da aspectul de minge coroanei.

Ramurile care apar in lateral se reduc la numai 3 frunze. Cand arbustul a capatat deja forma pe care o doriti, el mai trebuie taiat numai pentru a ii mentine forma. Plantele standard au o tulpina lunga de 1 m si coroana cu diametrul de 55 cm.

Udarea

Dafinul este una dintre plantele care necesita o udare atenta si moderata; atunci cand pamantul din ghiveci se usuca la suprafata este timpul pentru o noua udare. Nu se uda niciodata in exces si nici nu se lasa apa in farfuriora ghiveciului!

Fertilizare

In perioada de crestere trebuie trebuie tratat cu o substanta nutritiva care se aseaza pe pamant.. Se pot administra ingrasaminte lichide o data la doua saptamani, aplicate pe pamantul umed, dar este de preferat ingrasamantul natural aplicat o data la doi ani, atunci cand este indicat sa i se schimbe pamantul. Eventualele buruieni care pot aparea in jurul arbustului trebuie indepartate cu mana, nu prin sapare, pentru a nu rani radacina firava.

Iernarea

Iarna dafinul trebuie protejat de vantul rece si de inghet; fiind de preferat sa fie adus intr-o incapere luminata si mai putin incalzita. Se simte mai confortabil in camere racoroase iarna. Temperatura optima in timpul iernii este de 4-8°C. Udarea se face iarna foarte rar, atat cat sa nu se usuce foarte tare pamantul, daca este tinuta la racoare. Primavara cand temperaturile cresc iar, scoateti dafinii afara. In primele doua saptamani insa acoperiti-i sau asezati-i la loc mai umbros, pana cand se vor acomoda din nou cu lumina puternica a soarelui.

Boli si daunatori: Poate fi atacat de toti daunatorii celorlalte plante de apartament, dar cu precadere de paduchele testos si paduchele lanos. Tratamentul este de durata si se poate utiliza Mospilan.

Urmariti puriceii care se fac pe frunzele dafinului si luati masuri imediat. Cel mai usor scapati de ei daca veti face o solutie de apa si sapun si stropiti zilnic frunzele pe ambele parti si apoi le stergeti cu delicatete. Repetati aceasta operatiune pana cand dispar puricii cu totul.

Frunzele dafinului

Frunzele sunt rigide, pergamentose şi au o durata de viata de 2-3 ani. Ele contin uleiuri eterice cu proprietati terapeutice si aromatizante.

Frunzele se pot culege tot anul, dar cele mai bune sunt cele din iulie-august si acestea nu trebuie sa fie mai tinere de 2 ani, sa nu contina ramuri. Când sunt proaspete, frunzele sunt lucioase si de culoare verde inchis, iar uscate sunt mate si de culoare galben-verzuie.

Frunzele de dafin raspandesc un miros puternic, intepator, avand un buchet cald si aromat care se simte imediat ce frunzele sunt rupte. Cand sunt uscate, frunzele isi pastreaza aroma puternica, putand fi folosite oricand. Frunzele de dafin pot fi procurate uscate sau verzi, dar si sub forma de praf (frunze macinate), acesta din urma insa isi pierde aroma foarte repede.

Uscarea frunzelor

Frunzele proaspete de laur sunt foarte puternic aromate, dar deasemenea destul de amare; printr-un proces potrivit de uscare, amăreala este semnificant redusă, şi aroma chiar se poate înbunătăţi. După smulgerea şi sortarea manuală, frunzele sunt rapid uscate fără expunere directă la razele soarelui in locuri bine aerisite. Frunzele de laur de mare-calitate sunt uşor recunoscute nu numai după aroma lor puternică, dar deasemenea după culoarea lor verde strălucitoare. O regulă zice: Cu cât mai verde e culoarea, mai bună e calitatea. Frunzele de laur nu pot, cu toate acestea, fi stocate aşa de mult pe cât textura lor poate sugera, dar nu ar trebui stocate mai mult de un an după ce au fost smulse. De multe ori frunzele care şi-au pierdut parfumul lor, arată o nuanţă spre cafeniu şi în general au gust amar.

Frunzele de dafin trebuie uscate incet, dupa ce sunt culese, ferite de razele solare, pentru a retine uleiul aromat şi a nu-şi schimba culoarea. Daca acestea nu sunt culese la timp, se usuca pe creanga, strangandu-se. Daca sint uscate corespunzator, frunzele devin mai aromate pe masura ce se usuca. In lipsa unui borcan sau a unei cutii, frunzele pot fi puse la pastrare intr-un caiet sau o carte. Frunzele mai mari, care sunt mai inchise la culoare si lucioase, trebuie lasate mai multe zile la uscat. Astfel le dispare gustul amar, aroma pastrandu-se. Nu păstraţi frunzele de dafin mai mult de un an, întrucât se amărăsc.

Frunzele ca şi codiment

Frunzele sunt foarte apreciate in calitate de condiment. Se prelucreaza prin uscare si se folosesc in arta culinara, in condimentarea si aromatizarea diverselor mancaruri (preparate cu sos marinat), cu adjuvant in industria conservelor de carne si peste, la fabricarea otetului si lichiorurilor, etc.

Frunzele de dafin dau putere gustului de carne. Imediat inainte de a inchide focul, adauga aceasta frunza verde, uscata, care face minuni.

Frunzele de dafin sunt un ingredient “obligatoriu” la prepararea bulionului. De asemenea, sunt un component esential pentru multe sosuri cum ar fi: béchamel, sosul de paine sau pasta de tomate. Dafinul este folosit in intreaga lume in bucatariile clasice sau contemporane. Este folosit pentru a aroma orezul, mancarurile pe baza de legume. Poate fi adaugat in supe si soté-uri sau in borcanele cu muraturi. Frunzele de dafin sunt folosite chiar si la prepararea unor dulciuri, in special la creme, insa doar pentru a da aroma, fiind indepartate inainte de consumare. Deoarece este amar la gust, dafinul se dozeaza cu grija. La mancarurile fierte nu se lasa mai mult de 15 – 20 de minute, la muraturi se pun 1 – 2 frunze de borcan.

De asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde şi expresia “a se culca pe lauri”. O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la jocurile Pythian Games. În plus, tot de la laur derivă şi cuvântul bacalaureat (bacă de laur) şi cel de laureat ( încununat cu lauri).

Frunzele de dafin presarate in apa in care faceti baie au un efect benefic asupra pielii, lasand-o fina si matasoasa. De asemenea, sunt recunoscute pentru faptul ca alunga insectele, fiind deseori tinute in faina pentru a tine gandacii la distanta. Deasmenea puteti alunga insectele nedorite dacă daţi foc câtorva frunze de dafin şi „afumaţi” casa;

Utilizarea terapeutica

Dafinul este legendar in ceea ce priveste calitatile sale medicinale. Se utilizeaza in special frunzele ca atare sau uleilul volatil de dafin.

Dafinul reprezinta un foarte bun stimulent digestiv. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice in colici, detoxifiante. Foarte util in indigestii, balonari.

Frunzele de dafin indeparteaza raceala si gripa fiind utile in laringite, bronsite, astm si tuse. Pot fi aplicate si exterior – pe gat si piept sub forma de cataplasme sau frectie cu ulei natural in care sau macerat frunze de dafin.

Frunzele de dafin sunt de asemenea utile in febra, sinuzite, reumatism.

Asocierea cineolului cu a-terpinolul ii da proprietati antivirale. In viroze respiratorii intervine si efectul anti inflamator si mucolitic al costunolidei.

Administrare: Intern 2 – 3 grame pe zi sublingual, sau macerat 2 – 3 linguri la cana. Se pot face fumigatii, la inceput de raceala. (Fumigatiile cu dafin sunt eficiente si in alungarea insectelor.) Ca stimulent digestiv se administreaza 1 pana la 3 grame de 2, 3 ori pe zi amestecat cu miere fiind deosebit de util in indigestii, lipsa apetitului (prin lactona amara), voma, balonari si gaze. Elimina blocajele ficatului, splinei si rinichiului.